Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat al orogenezei Hercinice.
Peisajele caracteristice din Munţii Măcinului sunt asemănătoare cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, definite de vegetaţia saxicolă, răspândită în această zonă pe cea mai întinsă suprafaţă din Dobrogea şi România.
Originalitatea peisagistică este conferită îndeosebi de formaţiunile granitice megalitice, ca şi de contrastul între vegetaţia forestieră mezofilă şi pajiştile stepice xerofile. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca rezultat surprinzătoare peisaje arhaice.
Caracterul reprezentativ al acestor munţi la nivel naţional este conferit de existenţa a trei etaje de vegetaţie caracteristice pentru Podişul Dobrogei, constituite din pădurile mezofile de foioase balcanice, pădurile xeroterme submediteraneene şi silvostepă cu păduri submediteraneene.
Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa tipurilor ecosistemice pontico – submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia.
În perimetrul Parcului Naţional Munţii Măcinului sunt identificate următoarele categorii principale de peisaje :
- Peisaje aride de stâncarie pe crestele golașe ale Culmii Principale a Munţilor Măcin si toată Culmea Pricopanului
- Peisaje cu stânci granitice în curs de dezagregare cu forme arhaice bizare în special în Culmea Pricopanului
- Peisaje de pădure balcanică, mediteraneeană, central europeană care în amestec dau o mare varietate coloristică a frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile de la baza versanţilor, înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe
- Păduri de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul clopoţelului dobrogean
- Păduri de fagi cu un aspect impresionant prin înălţimea si forma columnară a exemplarelor de fagi dobrogeni
- Poieni cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos, mojdrean, frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb
- Abrupturi pe rama vestică a Munţilor Măcin și Culmea Pricopanului ca puncte de belvedere asupra coamelor vălurate, formelor sinuoase ale brațelor Dunării utilizate şi ca puncte de observaţii păsări răpitoare
- Canioane săpate de cursurile de apă care deşi au debit scăzut creează o imagine impresionantă prin micile cascade formate datorită diferentelor de nivel ce alternează pe distanţe mici.